duminică, 30 decembrie 2012

Iubirea - Un nonsens ( si o boala mintala!)





Ce este iubirea?


Sincera sa fiu nu am idee ce este iubirea fata de-o persoana. Intr-adevar suna, cel mai probabil, ciudat, insa nu cred sa ma incadrez cu adevarat in vreunul dintre criterile alea ciudate legate de iubire. N-as putea sa spun ca exista o persoana/fiinta careia sa ma simt nevoita sa-i dau totul. Si chiar de-ar exista o dragoste atat de mare in viata mea, cel mai probabil n-as fi suficient de lipsita de minte incat sa ofer totul unei persoane care, oricum, nu va deveni niciodata dumnezeul meu.
Si totusi, ce este iubirea? As putea incepe cu definitii stiintifice, ori, pur si simplu cu definitii sentimentale si vomitive, insa cum imi place sa-mi creez proprile definitii pentru lucrurile “esentiale” ale vietii, asa voi face si acum.

Iubirea – Sentiment, lucru abstract, sau pur si simplu boala mentala ce pune stapanire pe creier. Ucide constiinta si gandirea in perspectiva, distruge tot ceea ce te poate face sa vezi defectele, partile negative ale unui individ.

Stiu, poate suna un pic cam dur, insa…iubirea chiar nu este o boala mentala? By the way, chiar este trecuta drept boala mentala, dar n-am de gand sa intru atat de adanc in stiinta. Prefer sa raman la parte filozofica a subiectului, cel putin in acest fel oricine – cu putina imaginatie – poate sa priceapa.
In primul rand este iubirea altruista. Sentimentul cadul ca te poti baza pe o persoana si ca-i poti pasa orice fir de praf iti deranjeaza linistea sufleteasca, iar el il va distruge cu dulcegarii amoroase ( Banuiesc! ) Tipul acesta de iubire imi pare forma “ usoara” a bolii, sau forma care distruge doar neuronii nu si sufletul. ( We can not have it all!). Sa astepti dupa fundul unei fiinte, sa renunti la tine pentru ea, intalniri cu tematica amoroasa si un vomitive’s day in fiecare zi…presupun ca la asta se refera tipul acela de afectiune mentala altruista. E doar o psihoza, o lume creata de oameni ce nu pot sa-si scurme ranile. E o lume in care doar isi ling ranile unul altuia in speranta ca vor disparea. Insa, in acest fel dragostea imi pare doar un nonsens.
Poate ca pentru mine singura dragoste posibila e dragostea egoista. E sentimentul aceala oribil ca vrei sa extragi toata bunatatea dintr-o persoana si sa te hranesti cu ea. Ca vrei sa scurmi carnea de pe oasele cuiva, ca vrei sa-l legi si sa-l ti inchis…ca-l vrei doar pentru tine, insa doar atat cat mai poti smulge din el un sentiment placut. Poate ca un suflet negru si intinat nu-i capabil decat de o astfel de iubire, monstruoasa si rece. Poate ca eu nu sunt capabila decat de astfel de sentimente. Si totusi, cum altfel ar putea fi?! Ma intreb si eu uneori – chiar daca raspunsurile imi sunt clare deja-,  ce as avea eu de oferit? Daca as dori o iubire altruista ce-as avea de dat acelei fiinte? Ce sa-i dau din mine daca sunt doar un munte ura?! Ce sa ofer, inafara unui suflet negru… Poate ca ar trebui sa-mi para rau ca doresc sa sec fiintele de tot ce au mai bun, dar poate nu-i sinonim cu este, asa ca nu-mi pare. Cu toate ca o astfel de iubire nenorocita e doar o psihoza indusa. E doar o stare pe care ti-o induci, o stare morbida alaturata unei dorinte sadice de-a vrea sa fie bine, cu toate ca realitatea nu este bine. Sugrumi sufletul unei alte persoane, lipsit fiind de realitatea si stragulezi fara pic de mila rasuflarea fragila a celui ce crede ca poate gasi in tine un refugiu…Dar cel mai des nu vreau sa cred ca exista iubire, nu atata timp cat ea-i capabila doar de distrugere.


Intrebare pentru voi : Cum va imaginati iubirea? Considerati si voi ca este o boala minatala( o obsesie fata de un lucru/persoana) ?


9 comentarii:

  1. Eu cred ca exista iubire.Chiar daca e ceva temporar si dupa suferi cu lunile eu tot cred ca merita.Mai bine sa ai pe cineva care sa te protejeze, sa fie sincer si apoi sa plece decat sa nu ai niciodata pe nimeni.Poate unii suporta singuratatea dar eu cedez cu timpul(deja am inceput -.- dar totusi sper sa rezist pana la liceu)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te inteleg, te inteleg! Si eu ziceam ca nu pot trai fara cineva laga mine...Ei bine, inca nu pot trai fara nimeni, dar nici nu ofer nimic, nimanui...

      Ștergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu zic ca nu exista iubire, dar uneori cand te atasezi atat de mult de o persoana, si vrei sa fie numai al tau. Iubirea devine o boala mintala, o obsesie fata de aceea persoana, un drog fara de care nu poti trai, si esti continuu dependent. Exista, numai ca trebuie sa stii unde s-o cauti, pentru ca daca ajungi sa te indragostesti de un nenorocit care mananca suflete, si apoi lasa trupurile goale, si pe aceea persoana dependenta de el, mai tarziu o sa fie doar o minte " nebuna ", care nu mai vede nimic decat pe cel ce a distru-so. Sper, ca nu am aberat , dar asta e parerea mea. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-ai aberat deloc si nici nu neg ca ar exista iubire. Poate exista, nu stiu...Eu una nu sunt capabila de-o iubire altruista, sunt buna doar de iubire "demonica". Nu pot sa vreau binele cuiva pana la sfarsit. Postul e din punctul meu de vedere, ca si restul. Fiecare e cu opinia lui! ^-^

      Ștergere
  4. Vreau sa jupoi pe cineva dar imi trebuie o tinta. Pentru mine iubirea este o dependenta inutila fata de o persoana. E dragut sa vezi oameni care cred ca se iubesc, sunt inocenti si naivi. Si totusi iubirea este o necesitate umana, dar asta nu inseamna ca trebuie sa fi dependent de ea. In concluzie, nu stiu ce sa spun. Inca nu am intalnit acel om pentru care sa dau totul sau macar jumatate din mine. Sunt asa insensibila..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt doua insensibile! :)) Dar probabil ca vom gasi si noi pe cineva care sa ne impartaseasca stilul bolnav de a iubi.

      Ștergere
  5. Spui asta pentru ca la esti la varsta confuziilor. La varsta noastra, toata lumea nu e altceva decat o drama continua, in care noi suntem actorii principali. Si desi ni se pare ca scenaristul ala nu vrea altceva de la noi decat sa ne vada cum suferim, noi suntem cei care ne facem rau. Noi ne bagam picioarele in viata asta de rahat, noi spunem ca nu exista aceasta iubire, in ciuda faptului ca n-am trait-o niciodata. Si subliniez, si chiar repet: n-am trait-o niciodata. Nu poti spune despre ceva ce n-ai simtit niciodata in viata ta ca nu exista.
    Nu vezi luna seara de seara, dar totusi nu te indoiesti de existenta ei...

    Criss

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bag de seama ca unii dintre voi stati extrem de prost cu intelesul a ceea ce cititi...si asta-i grav de tot! Nu am zis NICAIERI ca nu exista iubirea, ci ca este o boala mentala ( Da chiar este! Baga-ti un pic nasul prin niste carti de specialitate si poate ma contrazici apoi!), in plus...am si mentionat ca nu stiu ce e iubirea de vreme ce n-am simtit asa ceva fata de-o persoana. In plus, am spus tare si clar CA FELUL MEU DE A IUBI ESTE UNUL ANUME, cu alte cuvinte am spus ca IUBIREA EXISTA, doar ca eu, personal nu o pot simti atat de curat, fata de NIMIC: Persoana, animal...Mama, ca sa fiu mai clara!

      Citeste si tu mai cu atentie, poate data viitoare pricepi ce scrie nu ce ti se nazare! ^-^
      P.S: Daca te legi de " sentimente, lucru abstract,...", dragostea chiar e ceva abstract, ca doar nu dai cu capul in ea pe strada, ce mama naibi! O.o

      Ștergere