duminică, 13 ianuarie 2013

Mi-e teama de maturizare...






Mi-e frica de maturizare…Mi-e groaza la gandul ca, intr-o zi, fragmentul de inocenta din sufletul meu se va desprinde si se reintoarce in locul sau, in muntele inocentei. Mi-e frica ca nu voi mai fi copil, ca nu ma voi mai simti ca unul, ca n-am sa ma mai port ca unul. Nu pot renunta la toate lucrurile copilaresti, fac parte din mine, sunt tot ceea ce se afla in sufletul meu si n-am cum sa-mi sfaram sufletul!
Nu vreau sa ma innec in maturitate.  Nu-mi place cum suna, nu-mi place cum arata, nu-mi place nimic din ceea ce reprezinta si poate ma port ca un copil rasfatat…dar in definitiv asta sunt, un copil! Ma doare totul, atunci cand m-i se spune sa ma maturizez, caci nu pot! Nu pot renunta la noptile pierdute pana dimineata, la muzica data mult prea tare, la desenele animate, la cartile pe care le port mereu cu mine, la inghetata, la tonele de ciocolate, la hiperactivitatea de dupa, la plansul in mijlocul noptii fara niciun fel de motiv, la toate vanataile/zgarieturile/juliturile/taieturile obtinute la la joaca, la “degustatul” a zece pahare de bere odata, la certurile fara motiv, la speriatul oamenilor, la crizele de superioritate,…la mine…
Nu pot renunta la mine!sa ma sfaram in bucati doar pentru ca voi fi in veci doar un pui din omul care ar trebui sa devin, ar fi absurd! Si sunt absurda de multe ori. Sunt absurda cand m-i se spune sa nu fac, si fac, cand m-i se spune sa tac, si nu tac, cand m-i se spune ca sunt inutila, si tin mortis sa-mi marturisesc sentimentele sub forma de cuvinte urate, sunt absurda cand trebuie sa iert si nu pot sa iert, dar cel mai des sunt absurda cand trebuie sa ma maturizez si refuz sa o fac. Ma incapatanez, sufar, ma distrug, dar imi place. E firea mea, e calitatea mea principala, sa fiu revoltata fata de orice, dar nu fata de mine…oricum, e evident, sunt si voi fi mereu exact acelas copil!

3 comentarii:

  1. Inteleg ce simti. Si mie imi zic multe persoane ai 15, maturizeaza-te! Dar, eu le zic " chiar daca cresc, eu vreau sa raman cu suflet de copil ". Si, asa sunt acum, si asa am fost intotdeauna.. N-am sa ma maturizez niciodata. Pentru ce? Ca sa omor, tot ce am mai drag... copilul si sufletul de copil, din mine. Niciodata! Daca tu iti doresti cu adevarat, sa faci pasul asta si sa pastrezi copilul si sufletul de copil din tine.. Poti s-o faci. Numai sa fii sigura de ceea ce vrei, si sa ai incredere in tine! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. We never grow up. We just learn how to act in public. =))
    >:D<

    Criss

    RăspundețiȘtergere